Poveste de vară: sub soarele care îmbrățișează marea
17:36:00Dimineața s-a deschis ca o carte veche, cu pagini aurii. Razele au intrat pe fereastră ca niște panglici calde, îmbrăcându-mi părul în lumină. În aer plutea mirosul de sare, amestecat cu parfumul florilor de tei și promisiunea unei zile lungi, leneșe.
Pe verandă, cafeaua aburea, iar aburul dansa în soarele blând. Am pășit desculță, iar lemnul cald mi-a mângâiat tălpile. Departe, marea respira.
Tip de frumusețe:
Lasa machiajul să se odihnească vara. O cremă ușoară , balsam de buze cu miere și puțin rimel rezistent la apă — atât. Razele soarelui știu să facă restul.
Pe masă, un castron de fructe colorate — piersici catifelate, afine cât boabele de rouă, frunze proaspete de mentă. Știu că strălucirea pielii vine și din ceea ce pui în farfurie.
Tip de îngrijire:
Apa nu e doar băutură, e ritual. O beau încet, cu felii de castravete și lămâie, ca un mic răsfăț răcoritor între două respirații adânci.
Pe plajă, am lăsat telefonul în geantă. Valurile au fost muzica mea, nisipul — locul meu de împământare. Am privit cerul fără grabă, fără gânduri care să mă tragă înapoi.
Tip de gândire pozitivă:
Fă-ți darul zilnic al unui „moment de 5 minute” în care să fii doar tu. Inspiră adânc, ascultă un
cântec de care nu te saturi, privește cum se mișcă norii. Sunt pauze mici, dar dau inimii puterea să fie mare.
Spre seară, soarele a coborât încet, lăsând dâre roșii pe apă. Am simțit bronzul cald pe piele și o liniște adâncă în suflet. Vara, mi-am amintit, nu se măsoară în zile — ci în felul în care te face să simți că ești vie.
0 comentarii